În loc să se bazeze pe conjecturi sau observații superficiale, identificarea ineficiențelor într-un proces de fabricație a șervețelelor umede necesită o abordare sistematică, bazată pe date. Stabilirea unor repere precise de performanță - ceea ce ar trebui să realizeze linia în ceea ce privește viteza, producția și calitatea în condiții constante - este primul pas. Găsirea lacunelor devine dificilă fără o bază clară. După stabilirea reperelor, este ușor de determinat dacă există ineficiențe și unde sunt cel mai vizibile, comparând performanța reală cu aceste obiective.
Eficiența generală a echipamentelor (OEE), care împarte performanța în trei componente cuantificabile: disponibilitate, performanță și calitate, este un instrument crucial în acest proces. Producătorii pot determina dacă pierderile se datorează defecțiunilor produsului, scăderii vitezei sau timpilor de nefuncționare examinând independent aceste variabile. De exemplu, instabilitatea vitezei este probabil cauza unei linii cu disponibilitate mare, dar performanță slabă, în timp ce inconsecvența procesului este indicată de performanță ridicată, dar calitate slabă. Această analiză metodică transformă o „problemă de eficiență” ambiguă în informații precise și utile.
Auditurile liniei fizice sunt cruciale pentru identificarea ineficiențelor ascunse pe care datele simple ar putea să le omită. Aceasta implică monitorizarea fluxului de materiale, a contactului cu operatorii și a comportamentului mașinilor în timp real. Probleme precum ajustări manuale inutile, o stație de lucru prost proiectată sau întreruperi mici, dar frecvente, apar adesea doar în timpul unei evaluări la fața locului. O imagine completă a ineficiențelor tehnice și operaționale poate fi obținută prin combinarea acestor observații cu datele mașinilor, cum ar fi jurnalele de erori, timpii de ciclu și înregistrările timpilor de nefuncționare.
În cele din urmă, optimizarea la nivelul întregului sistem depinde de identificarea blocajelor. Deoarece o linie de producție funcționează ca un sistem interconectat, producția este determinată de sectorul cel mai lent sau cel mai puțin stabil. Producătorii pot identifica zone cu flux limitat sau instabil examinând fiecare etapă, inclusiv plierea, tăierea, dozarea, ambalarea și stivuirea. Eficiența întregii linii crește după eliminarea blocajului. Prin urmare, o diagnosticare cuprinzătoare se concentrează pe alinierea întregului sistem de producție pentru a funcționa fără probleme, consecvent și la capacitate maximă, mai degrabă decât pe rezolvarea problemelor specifice.